2009-07-05 at 15-46-24

Jocuri mecanice 

poezie [ ]

din Faruri, vitrine, fotografii

- – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – -

de Mircea Cărtărescu

 

în sala albastră ca o burtă de balenă ucigaşă stroboscoapele alergau la sabaturi, disecţii

fără certificate în hrube de sticlă, renaşteri şi naşteri

sub luna femeie de cauciuc pentru melancolia în tricou gri şi vernil de bumbac

sub luna cu venele doldora de taximetre, contorsionistă urbană

stroboscoapele aruncau în sala isterizată pumni întregi de sferturi de monede

apoi jumătăţi de monede de aur şi submarine de diamant

fortuna düsseldorf îşi rotea rochiile reci din brocart şi safir şi rinichi şi plămâni

în oglinzile roşii ale reflectoarelor în care ţânţarii

dansau dansurile lor cadrilate

hai să intrăm în sala de jocuri mecanice scoţându-ne la intrare

cu penseta portocalie de celofan maseterii şi psihologia

împrăştiind în nebunia noastră între tutungerie şi secţia de miliţie

din buzunare schelete fragile de domnitori, de padişahi, de amirali şi statueta lui napoleon, a lui voltaire

ţesute din feşe de iod, şi care-n lumina lanternei

deschideau ochi albaştri, neclari, ireali

ca roţile motocicletelor cutremurând zidul morţii.

 

aranjează-ţi părul şi intră în plasticul clocotit

unde arcuri electrice înoată printre automatele prudente ca nişte cameleoni cadenţaţi

unde dinţii de fosfor se ascund în faţa cărnii de ebonită

şi contoarele geiger se opresc în conul vizual al plantelor cu nume latine care împrăştie cuantele de lumină

peste lipsa de tragedie

peste pofta de reflexie şi refracţie

peste complexele sinucigaşe ale ceasornielor cu arcuri de sânge tremurător

hai în sala de jocuri mecanice unde te descalţă un inginer de vopsea

şi-ţi toarnă-n pantoful de tablă cobre, crotali, tritoni şi protei

şi unde pielea fină a becurilor suferă de înţepătura sarcoptului şi de sfere moi de alcool răsfrângând pe cornee

beţia lor de patru sute de mii de megavaţi

în orbirea noastră să pătrundem în spaţiul dintre soldaţii ce trag de manşa cu bilă de nichel

izbindu-ne de flipperele pâlpâind sub sticla opacă

să intrăm în inima lor de mercur în regatele lor înfăşurate-n rulete de cârpă

să ne aşezăm în faţa mitralierei şi să radem tot ce e bimotor sau rezervor sau carlingă

cu muşchii feţei picurând ciupercile cruzimii

dar în acelaşi timp îmbrăţişaţi, emotivi…

 

o zi în predeal despicând spinări de morun

în camera de hotel ovală ca bulbul sticlos al paharelor de cinzano

rătăcind ca o bilă pe masa de biliard prin paturile cu cearceafuri de fildeş

şi-apoi pe străzile cosmice, înfăşurându-se ghem

căutăm drumul greu, subacvatic spre politehnica incubilor, seraphita

electric radioasă ne-mpletea degetele şi vasele de sevă

în peisajul cu brazi, globuri şi pârtii

seraphita cea belă ne îndruma în ale pirotehniei, aşa încât, trecând prin orăşelul montan

lăsam în urma noastră o trenă de scurtcircuite

iluminând televizoare şi lămpi

apoi a plouat şi cadmiul de pe noi a început să se ia

şi cerşetori metafizici ne-au secţionat în monede

şi ideologiile s-au scurs în pământ, s-au amestecat cu petrolul din straturile inferioare

şi cu scheletele de mamuţi şi scheletele de tiranozauri

buldozere ne-au cules odată cu zăpadă murdară şi cu ziarele vechi

şi ne-au trimis în faţa unui shiva afabil

care ne-a strecurat între dinţi verigheta, şi cu cele o sută de mâini

ţi-a împletit o sută de cozi.

pe terenul de tenis

un înger grosier împingea o cameră de luat vederi pe rotile

şi ne-a tăiat excrescenţa vederii cu un cuţit forjat din metalul

statuii libertăţii, şi, căţea asudând sub dantele,

înzorzonând paradisul, ne-a izgonit

printre elevi ierbivori în sala de jocuri mecanice.

 

te-ai prelins pe cântarul automat, în fişicuri de douăşcinci de bani iar

eu am dat telefoane până centralista s-a asfixiat în circuitele izolate

până când inima ei a asistat înfăşurată în linţoliu de hidrogen

la decapitarea securii, din care a curs capul pajurei

ecranele bombate cerneau cafeaua albastră în aerul înghesuit între aripile neoanelor şi metalelor

în care te reîntregeai fragment cu fragment în timp ce acul indicator

făcuse panariţiu de-atâta frumuseţe

flipperele huruiau fericite mâncând curelele unsuroase ale curentului

alergând de colo-colo prin sala seringilor de transfuzie

umflând sânii femeilor, izbind ucigaşii de jad cu lentile de malachit de beriliu

piuind şi frecându-şi guşa de rochia ta de rachiu

piuind, licărind, scintilând în afara mâncării a băuturii şi sexului

navetele spaţiale se cuplau în pulberi de purpură

elicopterele bălăceau tranzistorii hazardului în rânjetul galben-verde al localnicilor

popicăria scotea cu un cleşte mirat măselele de aur ale străinilor

trăgându-le în sârme şi sensuri oraculare, cosând operaţia de menisc a-nserării

prune şi clopote şi din când în când un jack-pot asemenea unui naufragiu

iar tu târâtă de valuri, goală pe o carcasă de frigider

iar eu telegrafistul smulgând firele generatorului şi electrocutând rechinii şi sepiile

iar tu licărind şi ceasul fosforescent urlând în inima întunecimii

şi nautilus apărând cu hublourile aprinse

şoseaua cu accidente şi volanul uroboros rozându-mi ficatul britanic

kilometri de tenie îndopată cu perle

minute de exces şi extaz în braţele manetelor şi în uguitul cartuşelor mov

şi cadranul s-a stins şi contoarul arată din nou 0000

şi pockerul mecanic s-a spart

iar noi suspinând printre ţurţurii gigantici ai anotimpurilor

sub geamul tonomatului, zornăindu-ne mecanismul de ceas

învârtindu-ne unul altuia cheiţa de aur în ţeasta numai iubire

ne distrăm cu jocul de şah

vrăjitoarea de tablă zburând pe mătură şi scufundându-se

ne-a vânat în final cu năvodul de cucuvele

ne-au călcat roţile de formula unu şi ne-au prins hainele,

nervii, ţesuturile

solzoasele piei ale curelelor şi gutei de angrenare.

 

ce mai avem de îmbrăţişat când tu nu mai eşti decât un abur de staniol latescent

iar eu un lubrifiant pe care alunecă pistoanele cu patine

urechile tale sunt zgâriate într-un plastic albastru

şi părul tău e un pom de crăciun magnetizat, plin de sârmuliţe şi pilitură

hai să ieşim din sala de jocuri mecanice, împânzită de cranii din votcă, mescal şi tequila

fortuna düsseldorf scoate băşici de săpun din cornul asemenea

unui xipehuz pieptănat şi sutele de becuri zac transpirate ca practicantele de strip-tease după o noapte de dezvelire

şi fardurile se organizează pe mozaic în ginte şi triburi

şi carnea ta tapiţată în flori stacojii şi în scoici ruginite

se reinventează într-un experiment continuu şi cristalin

învelind patiseriile, gările şi sugându-mi măduva înstelată, halucinată

sticlind, scoţând colţi, licărind

şi maree de stofă de vene se lipeau pe vertebre

şi-n colivia toracelui a venit iarăşi în vârful degetelor dinamul inimii agăţând pe perete portretul lui volta

şi-ai fost din nou corupt de frumoasă şi ignifug de a mea

topind în plexul solar o lună de unt îngheţat

 

şi am ieşit în predeal la ora când orbii îşi numără ciolanele de iridiu

şi scriu pe foi de coral cu stilouri cu bilă

am rătăcit unul prin altul într-o răvăşire de guinee şi simţuri

bandajaţi în războaie astrale

m-ai luat de mijloc şi rulmenţii pe care se rotesc pământul şi bolţile

au scrâşnit, şi dezastre se derulau în ploaia care acoperea

cu popoare de muselină cheiţa de aur

şi privirea inteligentă a jucătorului de şah

şi, pe când perforam cartelele reci cu râsul nostru galvanic,

în racle, princese de amoniac şi de sticlă

oftau în dantele, mecanic…

 

2009-07-05 at 15-46-24